Când este o epidemie de boală alimentară oficial un focar de boală alimentară? Centrele americane de combatere a bolilor (CDC) definesc o epidemie de boală alimentară care apare atunci când două sau mai multe persoane sunt diagnosticate cu aceeași boală care provine de la aceeași hrană sau băutură contaminată . În cele din urmă, nu este nevoie de mult pentru a fi etichetată ca o epidemie de boală alimentară, dar, din păcate, durează, în general, mai mult de două diagnostice pentru a descoperi și a investiga izbucnirea și sursa acesteia.
Investigarea focarelor multi-statale și naționale
Afecțiunile legate de boala alimentară sunt declarate după efectuarea unor investigații corespunzătoare de către CDC și alte agenții. Alături de agențiile locale, de stat și de alte agenții federale, sunt adunate informații pentru a determina cum și / sau de ce sa produs un focar, pentru a crea măsuri de control și pentru a preveni izbucnirea viitoarelor epidemii. Administrația americană pentru alimente și medicamente (FDA) și Serviciul de siguranță și inspecție a alimentelor (FSIS) se ocupă, de asemenea, de determinarea originilor bolilor provocate de alimente, de inspectarea instalațiilor de alimentație și manipulare, În timp ce investigațiile privind focarele de boală alimentară necesită acțiuni rapide în numele sănătății publice, există un proces pe care CDC îl urmează în fiecare investigație multi-statală.
Programul CDC de investigare în 7 pași
CDC prezintă un program cu șapte pași utilizat pentru detectarea și controlul focarelor, prevenirea infecțiilor ulterioare și determinarea modului în care pot fi prevenite focarele viitoare.
Cu mai multe agenții care lucrează la un focar la un moment dat, mulți dintre acești pași investigaționali sunt deseori executați simultan.
Pasul unu: Detectarea unui eventual focar
În faza de detectare continuă, CDC și agențiile partenere asigură îndeplinirea regulată a anumitor proceduri, inclusiv:
- Supravegherea sănătății publice: Colectarea periodică a rapoartelor de boli permite CDC să determine numărul de boli pe care le așteaptă în funcție de zonă și de perioada de timp.
- Monitorizarea clusterelor și focarelor: grupurile mai mari decât se așteptau de persoane cu aceeași boală în aceeași zonă și perioadă de timp se numesc clustere. Odată ce subiecții din grup sunt considerați a fi legați de aceeași boală, grupul de boli se numește focar.
- Detectarea unui cluster sau a unui focar, raportare formală și informală: raportarea informală include membrii unei comunități care alertează departamentul local de sănătate pentru a raporta un grup de boli suspecte legate de alimente. În timp ce raportarea formală cere ca medicii și personalul medical să raporteze când sunt detectate anumite infecții.
Pasul al doilea: definirea și găsirea de cazuri
În mod tipic, primele cazuri de focare raportate reprezintă doar o mică parte a numărului de focare. Prin crearea unei definiții a cazului, CDC poate determina ce persoane sunt incluse ca parte a focarului.
O definiție a cazului poate include următoarele detalii:
- Agentul patogen sau toxina, dacă este cunoscut
- Anumite simptome tipice acelui patogen sau toxină
- Intervalul de timp pentru momentul producerii bolilor
- Intervalul geografic, cum ar fi rezidența într-o stare sau regiune
- Alte criterii, cum ar fi amprenta ADN
Atunci când există mai multe definiții de cazuri pentru o investigație, investigatorii au acum capacitatea de a găsi mai multe boli legate de un focar specific.
Pasul al treilea: Crearea unei ipoteze a surselor probabile
Efectuarea de interviuri generatoare de ipoteze și compilarea componentelor cazurilor permit cercetătorilor să creeze o ipoteză despre sursa probabilă a focarului.
Pasul patru: Testarea ipotezei
Odată ce o ipoteză este determinată, trebuie testată. Testarea ipotezei pentru a determina sursa focarului este efectuată, în general, într-unul din două moduri: studii epidemiologice analitice și testarea alimentelor.
Studiul epidemiologic analitic: În cadrul studiilor epidemiologice analitice, se fac comparații între grupuri pentru a determina rolul diferiților factori de risc în provocarea problemei, incluzând, dar fără a se limita la:
- Frecvențele de expunere la un anumit produs alimentar
- Forța asocierii statistice
- Relațiile doză-răspuns
- Producția, pregătirea și servirea alimentelor
- Distribuția alimentelor
Testarea alimentelor: Testarea produselor alimentare, pe de altă parte, necesită găsirea agenților patogeni alimentari cu aceeași amprentă de ADN a unui produs alimentar nedeschis și din probele de scaun. Astfel de teste pot crește semnificativ abilitatea de a găsi sursa unei boli.
În timp ce cercetătorii găsesc aceste date de testare a produselor alimentare utile, se înțelege, în general, că acestea pot crea, de asemenea, rezultate nefolositoare sau confuze din mai multe motive:
- Produsele alimentare cu termen scurt de conservare nu mai sunt disponibile în momentul în care focarul este cunoscut, astfel încât acestea nu pot fi testate.
- Chiar dacă alimentele suspectate efectiv sunt disponibile, agentul patogen poate fi dificil de detectat. Acest lucru se datorează faptului că agentul patogen poate să fi scăzut în număr, deoarece focarul sau alte organisme ar putea să supraagregizeze agentul patogen, deoarece alimentele au început să se stingă.
- Agentul patogen poate fi fost într-o singură porție a alimentelor. O probă preleasă dintr-o porțiune care nu a fost contaminată va avea un rezultat negativ al testului. Deci, un rezultat negativ nu exclude acest aliment ca sursă de boală sau cauza focarului.
- Resturile de alimente sau alimentele din recipiente deschise pot fi contaminate după apariția focarului sau de la contactul cu alimentele care au provocat efectiv focarul.
- Unii agenți patogeni nu pot fi detectați în alimente deoarece nu există un test stabilit care să detecteze agentul patogen în alimentele suspecte.
Pasul cinci: Găsirea punctului de contaminare și a sursei de alimente
Punctul de contaminare este descoperit prin efectuarea de evaluări de mediu pentru a determina modul în care alimentele au fost contaminate. Anchetatorii se concentrează de obicei pe următoarele:
- Interviuri cu cei infectați care determină locul de proveniență al mâncării, modul în care a fost manipulată și pregătită și la ce temperaturi a fost supus produsul alimentar în timpul acestui proces.
- Investigarea practicilor de sănătate și a metodelor de instruire a angajaților și a stării bucătăriei (de exemplu, curățenia).
- Starea de sănătate a angajaților cu hrană de timp a fost determinată a fi contaminată.
- Revizuiți rapoartele anterioare de inspecție
- Efectuați o investigație "Traceback"
Pasul șase: Controlul unui focar
Odată ce un aliment este determinat a fi sursa unui focar, măsurile de control sunt emise în mod corespunzător și pot include:
- Măsuri specifice pentru curățarea și dezinfectarea tuturor instalațiilor care au intrat în contact cu produsele alimentare, cum ar fi restaurantele și fabricile de procesare
- Închiderea facilităților alimentare, restaurantelor etc.
- Amintiți-vă produsele alimentare
- Informarea publicului despre problema, măsurile de prevenire, simptomele bolii etc.
Etapa a șaptea: Stabilirea unui focar sa terminat
Odată ce numărul bolilor noi va reveni la normal, focarul se consideră încheiat. Oficialii din domeniul sănătății continuă să monitorizeze situația chiar și după apariția focarului, pentru a se asigura că cazurile de îmbolnăvire nu se reapare și că sursa contaminată de alimente este înlăturată în întregime din alimentarea cu alimente.